Iarna din sufletul meu…

“Când e iarnă în sufletul meu conştientizez că orice om se poate mântui,

Că orice suflet negru de funinginea păcatelor se poate curăţi, se poate albi,

Căci pocăinţa e ca iarna ce înveşmântă murdăria în mantie de fulgi pufoşi,

Şi lacrimile de căinţă sunt fulgi de diamant divin, sunt fulgi delicaţi şi calzi,

Care topesc orice platoşă de gheaţă ce învăluie ale noastre inimi seci şi reci.

Când privesc fascinată dansul fulgilor de nea, eu îi asemăn cu fulgii aripilor de îngeri.
Ador să-mi simt obrazul sărutat de fulgi de nea cristalină, să fiu mângâiată de ei, lin.”