Astăzi voi vorbi despre EA

Doamna profesoară de limba engleză- Georgeta Moise

Aseară am citit despre vestea plecării dumneaei la Domnul. Articol postat de fiica sa, Andra, pe o rețea de socializare.

Am cunoscut- o pentru prima dată, desigur, la școală. Era plin clasa a VI- a. În clasa a V- a mi s- a predat limba engleză de către educatoarea mea, pentru prima dată.

Am îndrăgit din prima această limbă. Era ceva nou. Am prins repede accentul, probabil și unde îmi place muzica, iar urechea muzicală m- a ajutat dintotdeauna.

Doamna Georgeta Moise mi- a fost profesor de limba engleză până în clasa a XI- a. Nu pot uita cum îmi dădea cartea de grea de limba engleză, să scriu pasaje întregi pe tablă, de William Shakespeare. Apoi, trebuia să transcriu în caietul meu și să traduc, evident. Erau anumite cuvinte în care mă poticneam și atunci erau momentele în care râdea foarte frumos.

A avut răbdare cu noi. Eram o clasă bună, dar cu năzbâtiile la ordinea zilei. Se supăra pe noi, dar îi trecea repede.

Pe la liceu, îmi amintesc că îi plăcea să petreacă și să povestească despre viață. Ne punea tot felul de întrebări, și cu căldura maternă, ne sfătuia așa cum o mamă o face cu proprii ei copii. Era un deliciu acel timp de părtășie. O ascultam cu mare plăcere și datorită timbrului vocal superb, precum al dnei Irina Nistor ( dacă vă amintiți de ea).

Fiind din același oraș, deseori mă întâlneam cu dumneaei. La clasă era profesor, iar pe stradă era un om ca oricare altul. Am admirat dintotdeauna modestia, make-up- ul sufletului ei. Era gata să îți răspundă la orice întrebare oricât de banală putea părea. Doar zâmbea și răspundea.

Sosise momentul să dau BAC- ul la limba engleză. Aveam emoții mari, chiar dacă știam și mă descurcam. Emoțiile erau emoții.

Am luat examenul cu nota maximă. Mă așteptau mulți atunci, printre care și dumneaei- să afle cu cât finalizasem. I- am mulțumit spunându- i că nota I se datorează în primul rând lui Dumnezeu, și apoi este nota pe care o reprezintă, pentru că a contribuit la cine eram și pentru creditul oferit. Am rămas prietene, chiar dacă eu am ales să mă mut din oraș. Veneam destul de des în vizită la ai mei, și de multe ori ne întâlneam în microbuz, povestind experiențele mele, iar ea spunându- mi cât de mult se bucură pentru mine și că am rămas un “copil cuminte ”. Știa că merg la biserică.

A influențat multe generații de atunci încolo. Iar dacă astăzi întrebi pe cineva din generația respectivă sau de după, toți au cuvinte de laudă la adresa dumneaei.

A plecat un mare OM, un dascăl minunat. Așa a hotărât Dumnezeu.

Cu mare drag ne vom aminti de cea care ne- a fost dascăl și care a știut să fie și prieten – DOAMNA GEORGETA MOISE.

Veți rămâne în inima mea ca o piatră de aducere aminte. 🙏🏻💔

Doamna Georgeta Moise