Atunci când burniţa descurajării mă îngrozeşte, fă ca viaţa mea spirituală să înflorească.. fă să dispară ceaţa groasă care îmi învăluie fiinţa întreagă ! Fii Tu Soarele neprihănirii care să strălucească !
Când Dumnezeu vrea să îți mângâie o face trimițând binecuvântarea completă.
Astăzi s- a născut cea de a treia stra- nepoată: Eli Anastasia.
Inițial era programată pentru cezariană în următoarele zile, însă Dumnezeu a hotărât să se nască mai devreme și pe cale naturală în ciuda faptului ca avea cordonul ombilical înfășurat de două ori. Cu adevărat, este minunea noastră.
Iar astăzi, fără ca eu să știu, în drum spre casă, la Constanța, am fost călăuzită să mă rog specific, exact la ora la care micuța se năștea. Ăsta da, călăuzire. 🙏🏻🙏🏻
Îmi doresc să conștientizezi faptul că ești binecuvântarea noastră și ca ești un dar extraordinar pe care Dumnezeu ni l- a dăruit.
Niciodată valoarea ta pusă de Dumnezeu în inima ta, nu va fi luată. Chiar dacă de multe ori credem că suntem slabi sau ne tratăm viața după etichetele puse de cei din jur. Este o valoare inestimabilă pe care El a pus- o în inima ta.
Dumnezeu ti- a demonstrat dragostea Sa în multe moduri de- a lungul anilor, și chiar în cele mai mici detalii pe care tu nu le- ai cerut.
De asemenea, ti- a arătat ca nu ești singura. Ai început cu ceva timp în urmă o nouă aventură, cu urcușuri și coborâșuri, ti- a dat o comoară și o mângâiere care nu este altul decât puiul tău de om, Eduard.
Îmi doresc să faci alegeri înțelepte și călăuzite de El. Întreabă- L atunci când te poticnești pe drum sau ești la răscruce de drumuri.
Ești iubită mai mult decât îți poți imagina și știu sigur că tu ești conștientă de acest Adevăr. Nu lăsa pe nimeni să îți fure acest Adevăr. Nu ești uitată! Ești îmbrățișată și ținută la pieptul Lui. 😘😘🥰🙏🏻🤗
👉Fii alături de noi la deschiderea școlii, în perioada 11-14 Aprilie, în stațiunea Moneasa, în cadrul primului modul al proiectului nostru! Descopera impreuna cu noi o noua experiență educațională!
👉Înscrieri, detalii si informații aici 📧 info@scoalanaomi.ro sau la ☎️ 0766 788 494
• O generație de femei conștiente că rolul de ” inimă a casei” poate schimba lumea, atunci când ele sunt conectate de Dumnezeu ca sursă și resursă. •
“ Odată ce un obiect de porţelan este inscripţionat şi apoi pus în foc pentru a fi ars, este aproape imposibil să mai dai la o parte ce a fost scris deja.
Este prea târziu. Acest lucru trebuia făcut atunci când lutul era încă moale.
Atunci când copiii sunt în mâinile noastre, ei încă sunt acel lut moale şi noi putem scrie pe ei ceea ce dorim.”
Henry W. Beecher
Mai este vreo îndoială că este înțelept, și că trebuie să investesc în copii?
Eu am ales să ascult de porunca Sa.
Tu ce faci?
Amalia- clasa IGrup de copii ai bisericii Mira – grădinițăClasa I
“ Atunci când ierți pe cineva, te miști în ritmul inimii divine. Dumnezeu a creat iertarea ca singura cale de a- Si păstra vie povestea Sa de dragoste cu rasa umană.”
Lewis Smedes
În blocul operator, chirurgul începe să:
– îndepărteze toxicitatea din inimă,
– resuscitează relațiile destrămate,
– vindecă relațiile frânte,
– vindecă legăturile afectate de ură și răzbunare.
“ Porcii spinoși” nu pot trăi laolaltă decât prin miracolul iertării.
Iertarea NU ESTE uitare.
Când ierți, te eliberezi din închisoarea pe care ți- o pregătiseși în minte.
În Cuvântul Său, Dumnezeu ne poruncește să iertăm ori de câte ori suntem dezamăgiți și răniți.
Neiertarea- povara inimii. Te transformă într-un sloi de gheață, devii distant, cu fiecare zi care trece.
Dpdv spiritual, închisoarea celor care nu iartă începe de pe pământ.
Doamna profesoară de limba engleză- Georgeta Moise
Aseară am citit despre vestea plecării dumneaei la Domnul. Articol postat de fiica sa, Andra, pe o rețea de socializare.
Am cunoscut- o pentru prima dată, desigur, la școală. Era plin clasa a VI- a. În clasa a V- a mi s- a predat limba engleză de către educatoarea mea, pentru prima dată.
Am îndrăgit din prima această limbă. Era ceva nou. Am prins repede accentul, probabil și unde îmi place muzica, iar urechea muzicală m- a ajutat dintotdeauna.
Doamna Georgeta Moise mi- a fost profesor de limba engleză până în clasa a XI- a. Nu pot uita cum îmi dădea cartea de grea de limba engleză, să scriu pasaje întregi pe tablă, de William Shakespeare. Apoi, trebuia să transcriu în caietul meu și să traduc, evident. Erau anumite cuvinte în care mă poticneam și atunci erau momentele în care râdea foarte frumos.
A avut răbdare cu noi. Eram o clasă bună, dar cu năzbâtiile la ordinea zilei. Se supăra pe noi, dar îi trecea repede.
Pe la liceu, îmi amintesc că îi plăcea să petreacă și să povestească despre viață. Ne punea tot felul de întrebări, și cu căldura maternă, ne sfătuia așa cum o mamă o face cu proprii ei copii. Era un deliciu acel timp de părtășie. O ascultam cu mare plăcere și datorită timbrului vocal superb, precum al dnei Irina Nistor ( dacă vă amintiți de ea).
Fiind din același oraș, deseori mă întâlneam cu dumneaei. La clasă era profesor, iar pe stradă era un om ca oricare altul. Am admirat dintotdeauna modestia, make-up- ul sufletului ei. Era gata să îți răspundă la orice întrebare oricât de banală putea părea. Doar zâmbea și răspundea.
Sosise momentul să dau BAC- ul la limba engleză. Aveam emoții mari, chiar dacă știam și mă descurcam. Emoțiile erau emoții.
Am luat examenul cu nota maximă. Mă așteptau mulți atunci, printre care și dumneaei- să afle cu cât finalizasem. I- am mulțumit spunându- i că nota I se datorează în primul rând lui Dumnezeu, și apoi este nota pe care o reprezintă, pentru că a contribuit la cine eram și pentru creditul oferit. Am rămas prietene, chiar dacă eu am ales să mă mut din oraș. Veneam destul de des în vizită la ai mei, și de multe ori ne întâlneam în microbuz, povestind experiențele mele, iar ea spunându- mi cât de mult se bucură pentru mine și că am rămas un “copil cuminte ”. Știa că merg la biserică.
A influențat multe generații de atunci încolo. Iar dacă astăzi întrebi pe cineva din generația respectivă sau de după, toți au cuvinte de laudă la adresa dumneaei.
A plecat un mare OM, un dascăl minunat. Așa a hotărât Dumnezeu.
Cu mare drag ne vom aminti de cea care ne- a fost dascăl și care a știut să fie și prieten – DOAMNA GEORGETA MOISE.
Veți rămâne în inima mea ca o piatră de aducere aminte. 🙏🏻💔
Chiar dacă exteriorul își pierde din strălucire și delicatețea de altă dată, pe suflet și inima ațipește o Frumusețe asemeni unui mănunchi de raze , îmbălsămat de miresmele dulci și calde ale IUBIRII DIVINE.
( Chiar dacă mulți ani trecutul stârnea furtuni și tunete care nelinișteau bolta inimii mele.)
În anul ce tocmai s- a încheiat, mi- am pus încrederea în oameni și am eșuat. Când am ales să îmi pun încrederea în Tine, Dumnezeul meu, nu m- ai dezamăgit, deoarece, Tu ești în control. Și ai folosit fiecare circumstanță pentru a pune în aplicare planul Tău perfect.
Dumnezeu m- a asigurat că sunt “cap” și nu “coadă”, și că trebuie să îmi văd viața așa cum o vede El. Alegând aceasta, nu voi putea lăsa ca săgeata otrăvitoare a vrăjmașului să pătrundă sub “scutul credinței”, străpungându – mi inima.
Pentru anul acesta, îmi doresc:
⁃ Să înțeleg că încercările sunt parte a procesului de cernere al lui Dumnezeu și caă scopul lor este transformarea mea în persoana pe care El o dorește să fiu;
⁃ Ca Duhul Sfânt să îmi arate acele locuri în care otrava vrăjmașului mi- a infectat sufletul;
⁃ Să îmi vindece inima rănită, pentru a putea prețui pe deplin binecuvântările pe care le primesc de la El;
⁃ Împlinirea promisiunilor în diferite situații;
⁃ Ca parfumul “ vasului de alabastru “ spart, să emane în jurul meu prin cele mai mici gesturi de dragoste și bunătate sau cuvinte rostite.
Vă doresc tuturor un An Nou binecuvântat și liniștit.
• Trecând prin circumstanțele dificile ale vieții, de câte ori nu ne- am identificat cu Agar???
GENEZA 16 – a se citi tot capitolul
Persecutată de stăpâna ei, fugară, are cea mai frumoasă experiență cu Dumnezeu.
Dumnezeu îi apare înainte, îi vorbește, îi face promisiuni mărețe și o încurajează: “ Fiul ce se va naște se va chema Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta.”
Agar a crezut tot ce i- a spus Domnul.
Ea L- a numit pe Domnul: “ Tu esti Dumnezeul care mă vede.”
Cât de mari sunt planurile lui Dumnezeu. Alungată la bătrânețe, alături de fiul ei, numai cu un burduf de apă și o pâine.
Câtă ură și dispreț a putut suporta sufletul ei în acele momente de respingere, nu se poate descrie în cuvinte. Însă, când Dumnezeu are un plan, nimeni nu îl poate distruge.
Deznădăjduită, a luat drumul pustiului, un drum pe care îl mai parcursese o dată, dar care de data aceasta se întorsese la porunca lui Dumnezeu. Acum nu mai era singură. Era cu fiul ei Ismael. Dacă înainte era fugară, acum era alungată.
Drumul este anevoios în pustiu.
Apa se termină. Lipsa apei se simte din ce în ce mai acut. Nu mai poate îndura de sete.
Căldura devine tot mai insuportabilă, înăbușitoare.
Dar Dumnezeul în care se încrezuse și de care alesese să asculte, a văzut- o. Pe ea, și pe copil. Dumnezeu auzise glasul copilului și i- a venit în ajutor. Din locul glorios, Dumnezeu îi spune din nou Agarei: “ Ce ai tu Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. Scoală- te, ia copilul și tine- l de mână, căci voi face din el un neam mare.”
Vedem aici că Dumnezeu își reînnoiește promisiunea. Îi deschide ochii și ea vede izvorul de apă.
Trebuie să reținem faptul că aceasta nu este doar o istorioară. O întâmplare. În ea ni se descoperă lucruri profunde.
Asemeni Agarei, Dumnezeu vrea să ne lăsăm conduși de Mâna Sa și să ne încredințăm cu totul în brațele Lui. Deși se plătește un preț ascultarea, să nu șovăim nici o clipă în a ne încrede în El.
Credința, ascultarea, și supunându- ne Lui, să- L simțim pe Dumnezeu lângă noi atunci când în jurul nostru se preface totul într- un mare pustiu.
De ce Îl învinuim pe Dumnezeu pentru alegerile pe care le luăm singuri?!
De ce ne simțim dezamăgiți de El, când de fapt, alegerile noastre ne- au îndepărtat de El?!
De ce ne ascundem în spatele acestei învinuiri, și nu alegem să conștientizăm adevărul?
Am tot auzit în ultimul timp această frază: “ Sunt supărat/ a pe Dumnezeu, pentru ca m- a dezamăgit.”
Serios?
Cu ce anume te- a dezamăgit Dumnezeu? Te- a împins Dumnezeu să păcătuiești? Te- a forțat Dumnezeu să alegi și să iubești păcatul?
Este atât de ușor să te ascunzi în spatele deciziilor pe care iubirea de sine te- a determinat să o faci. Complacerea în păcat, te- a ținut captiv/ a.
Ești conștient/ a de fapt, ca nu Dumnezeu este Acela ca te- a dezamăgit. Dimpotrivă, El te așteaptă, chiar dacă inima Îi este plină de durerea deciziilor tale, a spatelui întors. Îți este alături, chiar și atunci când Îl blamezi, dar nu prea mult. Nu se poate să pui mâna pe Biblie și în același timp să afirmi neadevăruri.
” Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor„ ( Ieremia 2:19 VDC )
Așadar, singuri alegem să schimbăm Slava Lui, cu ceva care nu este folositor, de nici un ajutor.
Dacă privesc în urmă, realizez cât de mult am crescut în dependența de voia Lui.
Încă un an a trecut. Plin de provocări; cuptorul încins, dar care nu m- a atins, ci Domnul mi- a fost Protecție . Un an în care am simțit cum tot mai mult inima se desprinde de pământul acesta, și cum, tot mai mult se leagă de Cerul deschis, gata să își primească locuitorii. A fost un an în care testul credinței, a dragostei, a bunătății și a dărniciei, a fost atât de lung, dar la urmă biruitor. Este un proces în continuă testare, dar care mă formează, mă maturizează.
A fost un an în care Dumnezeu încă o dată mi- a arătat și demonstrat, ca este Unicul prieten de încredere și de nădejde. Iar El nu dezamăgește inima care își pune încrederea în El. Îți mulțumesc și pentru această lecție de viață și ca ai scos “prietenii” care doar furau timp valoros.
Sunt conștientă, și îmi pare rău, că nu de multe ori Slava Lui a strălucit peste mine și că tot de atâtea ori am știrbit Frumusețea Lui prin deciziile pe care le- am luat. Dar, mă lupt în fiecare zi să fiu ceea ce El dorește să fiu, iar fără ajutorul Lui nu aș reuși.
Am avut atitudini care nu L- au onorat. Și pentru aceasta îmi pare rău. Încă sunt în lucru, și procesul nu s- a terminat. Se va încheia doar atunci când El va spune: “ Gata!”
Am avut situații în care atât de ușor mă identificăm cu Petru: încăpățânată și dârză. Dacă ați știi, cât de mult este de lucru aici.
De multe ori am căzut, și atunci Dumnezeu m- a bătut blând cu mâna pe umăr și mi- a spus: “ Întoarce- te cu fața la oglindă ( Cuvântul Său). Eu te văd așa cum te- am creat: frumoasă, inteligentă. Ți- am dat înțelepciune și te călăuzesc . Eu îți sunt busolă, atunci când te poticnești pe drum. Nu ești singură. Prinde- Mă de Mână și hai să pășim împreună . “
Dumnezeu a pus comoară Lui în vasul acesta de lut, pentru ca puterea Lui să se poată vedea mai bine. Și, oricât de slabă m- aș vedea eu, El mă vede specială. Și îmi amintește acest lucru tot mai des.
Deviza mea pentru anul care îmi stă în față, este:
“ Sufletul meu dorește să te urmeze cu totul, Dumnezeul meu!”
Întotdeauna ne putem baza pe El. Își va ține promisiunile.
Ne aude întotdeauna rugăciunile.
Este întotdeauna cu noi.
Pentru că suntem oameni , tentația este de a face alegeri bazate pe instinctul de conservare , egoism și lăcomie.
Atunci când ne oprim să privim la Cine este Dumnezeu, la perfecțiunea Lui, în momentele noastre de imperfecțiune, credincioșia ne transformă.
“ Bunătatea ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta, până la nori.” ( Psalmul 36: 5)
“ Bunătățile Domnului nu s- au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață . Și credincioșia Ta este atât de mare.” ( Plângerile 3: 22,23)
Sunt momente în care deciziile luate, vorbele aspre spuse unui prieten, alegerile nesănătoase – costă. Se plătește un preț. Se pierde relația de prietenie. Însă, în Mila Lui, Dumnezeu ne oferă o șansă . Dumnezeul Milostiv ne dă iertare și ne binecuvântă în bunătatea Sa.
El este întotdeauna MILOS. El este întotdeauna plin de COMPASIUNE. El întotdeauna ofera IERTARE, atunci când o cerem. El întotdeauna este PACEA inimii și a minții.
Frumusețea MILEI este să privim înainte la viitorul pe care ni l- a pregătit. ( Ieremia 29: 11)
Evrei 4: 16 :
” Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurarea și să găsim HAR, pentru ca să fim ajutați la VREME de nevoi.”
De fapt, nu este despre mine. Este despre El, Cel care m- a creat și care a scris în dreptul meu VIAȚĂ. Cred că este cel mai frumos cadou pe care l- am primit de la Sursă Vieții mele.
Nu sunt cu nimic mai specială. Speciali suntem cu toții. Sunt OM, ca și voi. Am și eu luptele mele. De asemenea, am și victorii. Am și câștigat, dar am și pierdut. Am câștigat prietenii sincere, iar pe cele pe care le- am pierdut, au rămas doar lecții de viață. Am pierdut oameni dragi de care îmi voi aminti toată viața- atât cât îmi este scris. Durerea pierderii lor a fost vindecată ( nu pe deplin), de alții dragi dăruiți de Dumnezeu cu atâta dragoste.
Și, prin câte am trecut, NICIODATĂ, nu am renunța la Dumnezeu.
Am bâjbâit după Tine încă din copilărie, iar acum, mai mult ca niciodată, îmi doresc să fiu copil din nou: să cânt; să uit și să zbor în lumea mea colorată de visuri și dorințe…
„Totuși, Domnul a stat cu mine și m-a întărit…” ( 2 Timotei 4:17 BTF2015)
“ Ca lutul în mâinile olarului, așa ești în Mâna Mea.”( Ieremia 18:6)
Așa suntem în Mâna Lui. Suntem intr- un proces de transformare. Frământarea lutului este dureroasă. Nu este plăcută deloc. De cele mai multe ori, este un proces anevoios. Aștepti parcă să se termine. Însă, nu este așa. Doar primul pas din proces a fost încheiat. Urmează celelalte etape ale formării vasului pe care El dorește să o dea. El dorește să fim un vas de cinste, văzut de toți. Dar nu se poate sări peste etapa frământării, care face ca lutul să fie ușor de modelat în Mâna Lui.
Urmează cuptorul. Doamne, cât de tare poate să ardă. Te frige. Te ustură. Dar, întrebarea se pune așa: Merită timpul meu în cuptor? Da!!! Se merită! Altfel, vasul frământat nu va rezista. Se va sfărâma. Timpul în cuptor nu este unul lung, însă este benefic pentru vas, ca să fie rezistent pentru următoarele etape.
Da, este multă mizerie în jur. Dar în mijlocul acestei mizerii, tu STRĂLUCEȘTI !!!
Nu ești un simplu vas. Dacă aș duce acest vas în târg, va fi admirat de mulți, pentru că este un vas special. Pe el, Olarul a pictat cele mai deosebite strasuri. Unele mai frumoase ca celelalte.
Draga mea,
Aceste strasuri sunt luptele tale. Sunt frământările tale sufletești. Sunt bătăliile tale câștigate prin Cel ce a biruit moartea la Golgota.
Oprește- te o clipă și admiră capodopera Mâinii Lui, care ești TU !
Ne frământă, pentru că ne iubește.
Chiar dacă muntele din fața noastră ne obturează vederea, peisajul pe care El ni- l revelează, este uimitor. În spatele muntelui din fața noastră, Dumnezeu a pregătit un loc de odihnă. Un superb peisaj. Deschide ochii inimii și admiră Frumusețea Lui.
Este atât de ușor să uiți cine ești în mijlocul luptei vieții.
Dumnezeu știe că de- a lungul vieții ni se vor pune multe etichete și ni se vor spune multe minciuni despre cine suntem. Acuzatorul nu doarme. Stă la pândă. Însă, în Cuvântul Său, Creatorul nostru ne arată cine am fost creați să fim.
Ține minte: nimeni nu are puterea de a te defini, indiferent de circumstanță, în afară de Cel care te- a creat.
• PRIETENUL LUI DUMNEZEU •
De multe ori am trăit cu această minciună a vrăjmașului sufletului meu, că sunt abandonată și singură, chiar dacă circumstanțele asta îmi dovedeau. Însă, Dumnezeu mi- a spus că sunt mai mult de atât.
Mi- a spus adevărul: nu sunt părăsită și singură !!
„Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.”
Ioan 15:15 VDC
PRIETENA LUI DUMNEZEU . Acesta este numele meu.
• ALEASĂ •
De multe ori m- am simțit inferioară sau am trăit cu minciuna că sunt o greșeală. Dumnezeu mi- a spus că sunt mai mult de atât. Mi- a spus adevărul:
„Noi știm, frați iubiți de Dumnezeu, că El v-a ales.”
1 Tesaloniceni 1:4 NTR
Deci, dacă am fost aleasă, înseamnă că sunt a Sa. Aceasta înseamnă că nu doar poziția mea este importantă. Dumnezeu m- a așezat în mod intenționat EXACT acolo unde sunt.
ALEASĂ ! Acesta este numele meu.
• CAPODOPERA LUI DUMNEZEU •
În ciuda minciunilor vrăjmașului , eu sunt produsul Mâinilor Lui, poezia cerească gravată, creată de Dumnezeu:
„Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
Mi-a plăcut mult această carte datorită curajului pe care autoarea l- a avut de a se face vulnerabilă înaintea cititorilor. Încă de la prolog, am simțit mirosul de mister care m-a determinat să continui să citesc.
Am apreciat modul în care autoarea a elaborat povestea vieții.
Pot spune mai degrabă, că această carte este mai mult jurnalul unei fete care a fost dependentă de droguri ( și nu numai!), în care protagonista ne oferă ocazia de a- i descoperi viața în fiecare detaliu, așa cum este ea.
Prin intermediul acestei cărți, autoarea nu dorește a fi judecată, ci mai degrabă de a fi o încurajare, un exemplu pentru această generație tot mai “activă” în aceste dependențe; de a aduce speranță celor fără speranță. Georgiana nu dorește a se scoate pe sine în evidență, ci dorește ca prin aceste experiențe de viață, puterea și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu să se poată manifesta și în viețile celorlalți. Doar dragostea lui Dumnezeu a putut sfărâma o inimă de piatră, transformând- o într-una de carne, maleabilă, iubitoare, slujitoare etc. Inima ei biciuită de atâtea traume și decizii greșite, și- a găsit locul în inima Celui care a ales să moară pe cruce- Domnul și Mântuitorul, Isus Hristos.
Cunoașterea lui Hristos, este precum un cântec ce te poartă alene spre eliberare, spre descătușarea din lanțurile sclaviei în care este ținută prizonieră o persoană dependentă, indiferent de dependența la care ne- am putea gândi noi.
Dintr- o dată, vălul este dat la o parte.
Lentilele fumurii prin care privea viața, acum sunt clare.
Eliberarea care aduce pace unui suflet răpus de atâtea lanțuri și fiecare inimă captivă își găsește eliberarea.
Minciuna este preschimbată în adevăr.
Ura este transformată în dragoste.
Întunericul este transformat în lumină.
Moartea este călcată în picioare. Viața biruiește.
Rănile trupești și sufletești își găsesc vindecarea.
Toate acestea intervin numai atunci când alegi să te schimbi, să Îl primești pe Acela, care din dragoste, a ales să moară crucificat, și a suflat duh de viață peste cel ce era mort.
Orice lanț al robiei este sfărâmat, zdrobit.
Este uimitor Cuvântul lui Dumnezeu, care aduce viață și conștientizare prin Duhul Său, celui căzut la pământ:
„Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.” ( Eclesiastul 11:9 VDC)
Este momentul culminant în care Dumnezeu intervine în viața Georgianei. Exact în momentul în care crezuse că viața ei se terminase și nu mai vedea nicio cale de scăpare sau vreo ușă deschisă.
A fost momentul în care Divinitatea a deschis o nouă ușă spre un viitor binecuvântat, când, pentru prima dată în viața ei a pus mâna pe o Biblie. A fost timpul perfect al transformării unei inimi împietrite.
Acum, nu doar că avea niște informații despre Cine este Dumnezeu cu adevărat. Sosise timpul să Îl cunoască pe Acest minunat Dumnezeu ca: Tată, frate, prieten, confident. Nu Îl mai vedea acum ca fiind aspru sau nemilos.
Există speranță.
Există vindecare.
Dumnezeu ne- a lăsat liberul arbitru.
Nu există prăpastie adâncă din care Dumnezeu să nu îl scoată pe un om căzut. Ridică- ți privirea în sus și privește – i Mâna întinsă. Apucă- o!
Nu că noi am fi meritat, ci pentru că El ne- a iubit!
Povestea Georgianei poate fi ascultată mai pe toate platformele de socializare.
A fost odată ca niciodată o stridie care locuia pe fundul oceanului. Într-o zi se întâlni cu o altă stridie și i se destăinui:
— Simt că nu am niciun rost pe lume. Stau aici, în mijlocul apei și nu sunt de folos nimănui. Dacă aș deschide cochilia măcar aș privi puțin oceanul.
— Dragă, nu e bine să faci asta. Trebuie să fii mereu închisă, să nu te murdărești…, îi spuse noua sa prietenă.
Însă stridia curioasă, își dorește atât de mult să vadă lumea încât se deschide pentru o clipă. Fascinată de ceea ce vede în jur se închide înapoi, dar un fir de nisip se strecurase deja înăuntru.
Stridia simți o durere, la început mai mică, apoi din ce în ce mai mare, un chin mistuitor. Nu îndrăznește să se plângă nimănui, știind că propria-i neascultare i-a provocat suferința.
Într-o zi un pescar prinse în plasa sa stridia. Supărată, aceasta plângea:
— Oh! De ce mi-era frică nu am scăpat. Acum o să vadă toată lumea că sunt urâtă și bolnavă.
Pescarul scoate un cuțit și desface cochilia de unde scoate o perlă rotundă, albă și perfectă.
Această descoperire o miră pe stridie:
— Uimitor! Aveam ceva atât de prețios înăuntrul meu și nici măcar nu realizam…
Ei bine, perlele sunt produsul durerii. Firul de nisip pătrunde în interiorul stridiei producând iritare, durere și forțează stridia să acopere intrusul cu multiple straturi de sidef. Fără o rană nu s-ar putea produce niciodată o perlă deoarece aceasta este, de fapt, o rană cicatrizată și vindecată. Fără firul de nisip, fără disconfort, fără suferinţă nu s-ar naşte nicio perlă.
Prima parte a acestei conferințe, a fost dedicată celei care a fost Ligia Seman.
Chiar dacă este greu de conceput că cea care a fost deschizătoare de drumuri, cea care a inițiat aceste conferințe, știm că îi este cel mai bine Acolo, Sus.
Ca un reminder, am creat acest scurt videoclip amintindu- ne fiecare dintre noi, cei care am cunoscut- o, că a fost cea prin care Dumnezeu ne- a dat aripi ca să zburăm, nu ca să stăm cu aripile frânte.
A văzut prin ochii lui Dumnezeu valorile pe care le avea alături și care o înconjurau, astfel alegând să investească timp și nu doar informații.
Video prezentat in cadrul conferinței naționale a femeilor, Mamaia 2023
Perla Suferinţei 
You must be logged in to post a comment.