Ascunzișuri luminate – de Nicolae Leka

Gânduri printre rânduri

“ Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit , care nu va ieși la lumină.”

Marcu 4: 22

Autorul Nicolae Leka se face vulnerabil în fața cititorilor săi expunându-și experiența vieții pe paginile cărții , determinându- ne astfel să medităm la cât de binecuvântați și bogați suntem având in jurul nostru părinții.

Încă din primele zile de naștere a fost dat la orfelinat. Nu a fost dorit de către bunicii datorită faptului că imaginea lor de magnați le va fi știrbită, aflându-se de nepotul născut “din flori”.

Bunica din partea mamei biologice i- a hotărârea mai întâi să îl ucidă încurajându- și fiica să facă avort. Văzând încăpățânarea fiicei sale de a – i da naștere, aceasta se hotărăște să îl lase abandonat pe o bancă, într- un parc.

“ … Și, așa cum ți – am spus că o să facem, trebuie să îi luăm zilele!… O să scapi și tu în felul acesta de tensiunea în care am trăit cu toții până acum.”

…. “ Mamă, te rog, nu- mi lua copilul! Te implor în genunchi să nu te atingi de viața lui!”

…. “ Bunica ta nu a vrut să cedeze, ci mereu repeta :

“- Ce- am hotărât, aceea trebuie făcut!”

“- Nu te las să îi iei zilele! O să- l punem pe o bancă în parc și o să- l lăsăm acolo.”

pg. 95

Cu inima frântă de durere, l- au lăsat pe bancă în voia sorții. Însă, Dumnezeu chiar poartă de grijă celor pe care îi iubește. Așa s- a întâmplat și cu bebelușul Nicu. Urmărite fiind de către rudele mamei și luând parte la toată scena despărțirii de Nicu, se hotărăsc să îl ia acasă, dar nu pentru mult timp de teama de a nu fi văzuți de către vecini, cu un bebeluș. Astfel, personajul principal ajunge în orfelinat.

“ Copilul acesta este de fapt nepotul meu! El s- a născut în casa mea, iar mama lui este fata cumnatei mele. Fiindcă mama copilului a fost necăsătorită , la scurt timp după nașterea lui l- au abandonat pe o bancă într- un parc. Nu m- a răbdat însă inima să- l las acolo: l- am adus aici.”

pg. 98

Anii au trecut. Între timp, au apărut în viața lui persoane care s- au dat drept părinții biologici. Însă, viața lui Nicu în casa acestora, a fost un calvar. Era bătut, muncit, înfometat. Nu erau tocmai un exemplu bun. Nu era iubit deloc de aceștia. Doar profitau de pe urma câștigului lui.

Deși trecutul i- a fost unul dureros, traumatizant, Nicu a știut la Cine să strige. Iar rugăciunile i- au fost ascultate, chiar dacă viața lui a fost plină de urcușuri și coborâșuri. Dumnezeu a fost Acela care i- a dat putere de a- i ierta pe cei care nu l- au dorit. A înțeles că pentru a putea fi liber deplin, trebuie să ierte și să îi elibereze din temnița neiertării pe aceia care i- au făcut cel mai mare rău. Dumnezeu îngăduise să rămână în viață cu un scop. Destul plânsese în perioada copilăriei, adolescenței și tinereții lui. Acum sosise timpul să se bucure.

Conștient fiind de harul pe care Dumnezeu i l- a oferit, Nicu avea de acum propria lui familie. Căci, fiecare vale prin care a trecut, a fost cu scopul să îl formeze pentru viitorul și planul pe care Dumnezeu îl avea cu viața sa.

În momentul de față, Nicu locuiește în Statele Unite împreună cu familia sa.